Astazi.. voi scrie dupa lipsa mea de cateva zile... astazi este o zi foarte importanta pentru mine.. 27 Octombrie.. pentru mine reprezinta o zi in care m-am maturizat brusc si dureros... 27 Octombrie reprezinta pentru mine acel semn trimis de catre Dumnezeu ca " nu suntem nemuritori "... 27 Octombrie reprezinta ziua in care unul dintre putinii oameni ce au putut sa-mi atinga sufletul... si-a ridicat privirile catre cer si a simtit infinitatea.. divinitatea si lumina... astazi se implinesc doi ani.. de cand bunicul meu e nemuritor... stii.. vreau sa ii transmit prin aceste randuri.. ultimele lucruri pe care nu am fost in stare sa i le spun la momentul potrivit.. vreau sa imi cer iertare pentru zambetele false ce ascundeau lacrimi si durere.. zambete pe care imi doream sa le creada si sa il incurajeze.. cand era pe patul de moarte...imi cer iertare pentru faptul ca nu mergeam mai des la el... e trist ca apreciezi un lucru de abia atunci cand nu il mai ai... ii multumesc pentru ca mi-a insuflat dragostea pentru muzica... ii multumesc pentru ca intotdeauna stia sa faca din nimic o gluma.. ii multumesc pentru ca era mereu vesel si pentru ca el credea ca va fi nemuritor... ii multumesc pentru poezia pe care mi-a spus-o.. si pe care o voi tine minte toata viata...o poezie pe care o stim doar noi doi.. ii multumesc pentru ca m-a invatat sa fac mujdei de usturoi... ii multumesc pentru ca m-a invatat ca muzica se simte.. se traieste.. mi-a spus ca muzica este cea mai nobila meserie de pe pamant... si vreau sa ii spun.. ca imi voi tine promisiunea facuta pe 27 Octombrie 2008... si voi face muzica.. indiferent de cat de mult voi munci si cat de greu imi va fi... si imi este.. nu voi renunta... asa cum si el a cantat pana in ultima clipa... Iti doresc sa fii fericit oriunde ai fi... si stiu ca esti.. simt asta.. iti doresc sa te scalzi in lumina si sa ma veghezi acolo.. undeva de sus...
P.s. Astazi trebuia sa scriu pentru si despre o alta persoana importanta din viata mea.. dar imi doream sa scriu aceste cuvinte pentru cel ce a facut si face parte din sufletul si sangele meu...
Iti admir puterea de a vorbi despre acest subiect Lorelei... Si cred ca fiekre dintre noi ar trebui sa le multumim celor care le-au dat viata parintilor nostri, fiintele pe care le iubim cel mai mult. Stima si respect! Ma inclin!
RăspundețiȘtergereLorena, cat de usor poti sensibiliza persoanele. si nu numai prin faptul ca te confesezi. dar modul in care o faci trezeste in mine aceleasi sentimente pe care ai incercat sa le dezvalui printre aceste randuri. Nu iti este usor sa te dezvalui cuiva, dar iti multumesc ca mie mi ai putut arata macar o parte din ce esti de fapt. si tot ce am descoperit la tine( ei bine aproape tot:)) ) am regasit in propria mi fiinta. si acest articol arata tocmai acest lucru. tot ce ai scris aici, totul l am simtit in fiecare clipa cand am citit. am trecut si eu prin asta... pas cu pas am privit cum cea mai draga fiinta ... cum lumina din ochii lui se stinge. dar inca pot zari lumina din sufletul lui chia dara nu mai este. asa ai facut si tu. si Lorena, "ma inclin!"
RăspundețiȘtergere