Ploua..peste inima mea

Ploua... stii.. mie imi place foarte mult cand vad apa clipocind deasupra pamantului... imi place sa aud ecoul apei in vazduh.. iubesc ploaia... imi place sa stau afara.. si sa privesc.. sa aud si sa simt racoarea.. blandetea si divinitatea ploii... ador sa vad stropii din lumina.. din Dumnezeu dezmierdand frunzele.. prea putine si prea lipsite de viata... sa vad picaturile din infinit intrand in pamantul rece si gol... imi place sa privesc dantela ce imi cuprinde privirea..sufletul si fiecare particica a trupului meu.. fara valoare... imi place sa vad lumina ce coboara din inima lui Dumnezeu... sfasiind cerul..stelele.. suflete.. imi place sa aud strigatele cerului sfasiat de lumina... imi place sa aud norii vuind deasupra mea...imi place sa prind in palma lacrimile.. poate ale lui Dumnezeu.. poate ale norilor.. poate ale  lunii.. poate ale sufletelor.. poate ale  intreg universului... ploaia leaga viata spirituala de cea pamanteasca.. leaga cerul de pamant si... divinitatea de omenire...