joi

Fara timp..

Cum ar fi daca nu ar exista timp... poate ca ar exista "tinerete fara batranete si viata fara de moarte"... si totusi daca nu ar mai exista moarte... si toti oamenii ar trai vesnic... ar mai exista Dumnezeu daca nu ar mai exista notiunea timpului... ar mai exista trupuri... ar mai exista ranchiuna..ura si desconsiderare.. minciuna si egoism... dezamagire si tradare?... cred ca nu... cred si sper ca acea "lume fara timp",... este Raiul... un loc unde toti oamenii...pot trai departe de OAMENI... un loc unde fiecare poate sa creada.. sa simta si sa spere.. un loc in care teama si nepasarea nu pot intra... un loc special creat pentru fiecare... un loc pe care ratiunea si imaginatia omului..nu il pot atinge... imi place sa scriu despre nemurire pentru ca eu cred in ea... cred ca intr-o buna zi ma voi indeparta de muritori... si voi deveni nemuritoare.. cred ca intr-o buna zi imi voi indrepta privirea catre cer...  si voi urca alaturi de ingeri in lumea unde niciodata nu este frig.. foame sau ura... in lumea pe care Dumnezeu mi-o daruieste pentru totdeauna... astept ziua aceea cu frica in suflet.. frica unui nou inceput... un inceput pe care il incep SINGURA... eu.. fara trup... trupul il voi lasa amintire celor ce mi-au fost prieteni.. rude.. apropiati... le voi lasa o jumatate din MINE.. o jumatate pe care nu am sa o iau niciodata..si o voi lasa acolo... cand nu voi mai fi aici.. sa va amintiti de acea fiinta ce am fost... vesela si cu multe vorbe pe buze... libertina si mereu pe fuga... acel copil ciudat care scria ce credea....spera si simtea... acel copil caruia i se parea ca tot ce zboara se mananca.. acel copil care mereu se gandea la lucruri ce nu au fost atinse vreodata de mintea omului... sa va amintiti de acel copil care credea in Mos Craciun si intr-o lume de maine mai buna... sa va amintiti de acel copil care a iubit.. a ranit.. a mintit si a iertat... acel copil care a gresit si a platit... acel copil care a fost indragit si iertat... acel copil care a cantat.. a cantat..si a iubit muzica si tot ce insemna frumosul.. amintiti-va cu drag de ceea ce am fost EU... aprindeti-mi la capatai o lumanare.. iar eu ma voi ruga pentru voi...nu m-am gandit niciodata... dar jumatatea din mine as vrea sa se odihneasca.. la marginea unui parau.. intr-o padure.. un loc in care sa pot auzi fosnetul frunzelor sugrumate de vant... sa aud apa clipocindu-mi la ureche.. sa pot simti caldura si tremurul pamantului...un loc ferit de oameni.. un loc in care sa fiu singura... sa pot auzi din ceruri tacerea ce ma inconjoara pe jumatate... sa fiu doar EU... singura in fata universului... singura in fata luminii...

4 comentarii:

  1. Suna asa foarte a Eminescu care isi lasa ultima dorinta... Mai usor cu aceste ganduri Lorelei :D... Ai doar 15 ani... Momentan trebuie sa te bucuri de viata >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. Momentan ma bucur de viata si de sufletul meu... cum mi-a spus cineva.. nu mai retin cine.. la un moment dat.. :)).. si cat despre aceste ganduri de ramas bun.. sunt doar niste dorinte pe care sper sa se indeplineasca..:), dar asta nu depinde de mine..si stiu a am promis ca voi scrie despre ceva mult mai vesel.. dar nu prea stiu despre ce.. asa ca daca iti vine o idee geniala.. stii unde ma gasesti:).

    RăspundețiȘtergere
  3. Niste dorinte spuse, dar oare auzite acolo sus in Cer?:) Bucura-te de viata, acum pana poti!;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Lorenush nu te mai gandi atat de mult la moarte.. esti foarte tanara si ar trebui sa te gandesti la lucruri vesele. Smile:D.

    RăspundețiȘtergere